In viata mea de profesor, am predat golf multor amatori si golferi profesionisti, iar marea diferenta dintre cele doua grupe nu este talentul innascut la golf. Profesionistii investesc in jocul lor mental, inteleg nevoia de a-si dezvolta si de a exersa aspectul psihologic al jocului lor. Doar abilitatile fizice nu te duc departe. Nu are nici un rost sa executi un swing extraordinar pe durata loviturii, dar sa nu te poti baza pe el intr-o competitie. Daca nu poti sa executi bine o lovitura de putting sau de chip atunci cand esti privit de public sau de alti golfer, atunci ai o problema comuna. Dar poti invata cum sa te concentrezi asupra mainii, asa incat sa-ti folosesti abilitatile in orice situatie.
Jurnalistii si comentatorii vorbesc despre “Zona speciala” atunci cand profesionistii joaca foarte bine. Dar as vrea sa-i intreb pe jurnalisti: Ce este “zona speciala”? Unde este? Cum ajungi ea? “Zona speciala” e doar o stare psihica de concentrare. Ca atunci cand toate asteptarile, sunetele, gandurile critice si grijile sunt date la o parte de constiinta noastra, astfel incat corpul este liber sa joace fara sa fie distras.
A ajunge in “zona speciala” nu este doar noroc sau vreun eveniment la intamplare. Poate fi invatat. Antrenorul meu obisnuia sa imi spuna: “Demi, mai multa constiinta, mai putina performanta, mai putina constiinta, mai multa performanta.”
Sa incepem cu regulile mentale ale golfului: de exemplu, Annika Sorenstam, pe vremea cand juca golf si era numarul 1 din lume, la fel de mult ca Tiger Woods, a jucat mereu “jocul perfect”: 54 de lovituri pentru 18 gauri. Cursul de 72 pari minus 18 birdies = 54 de lovituri, cand avea -6 sau -7 sub par, ea se gasea intr-o pozitie confortabila, in timp ce alti jucatori, cand ajung la valorile acestea, devin nervosi si ies din zona de confort. Annika Sorestam a lovit un 59, find singura femeie din LPGA care a lovit un 59 intr-un turneu profesionist. Ea se concentra intotdeauna pe ceea ce putea controla si nu isi facea griji pentru ceea ce nu putea controla. Cealalta parte a jocului ei mintal consta in faptul ca nu ea niciodata nu dadea atentie celor spuse de media sau de alti jucatori despre ea. Am lucrat cu sora Annikai, Charlotta Sorenstam, o jucatoare exceptionala, in perioada 2004-2005, in Australia si am lucrat la “ramai ancorat in moment, joaca fiecare lovitura pe rand”. Marii jucatori pot face asta.
Imi invat studentii cum sa se relaxeze si cum sa se increada in abilitatile lor, pentru a se putea concetra asupra a ceea ce au de facut, oprindu-se din autocritica si alte distrageri de atentie care le-ar putea incetini jocul. Antrenorul meu obisnuia sa imi spuna: “Demi, inceteaza sa te mai critici, sunt mii de oameni care te privesc. Lasa-i pe ei sa te critice, tu opreste-te si ocupa-te de jocul tau.” A fost un mare om si tot ceea ce spunea era adevarat. Am fost norocos sa il am ca antrenor.
Acum, intorcandu-ma la cei care au avut sansa se joace cu mine, au observat cat de detasat sunt de orice ma inconjoara, inclusiv ei. Nu sunt aceeasi persoana cand joc ca atunci cand socializez cu alte persoane. Caut sa ajung in acea “zona speciala” si sa raman acolo.
Sfatul meu, pentru jucatorii si membruu Lighthouse Golf este: dezvolta-ti concentrarea, bazeaza-te pe balans, elimina distragerile de atentie si colaboreaza cu presiunea competitiei.
Comentarii