Azi i-am scris un mesaj unui prieten de-al meu din Bucuresti, Stuart Leary, un excelent jucator de golf in zilele sale ca sportiv activ (chiar si acum joaca foarte bine). I-am zis lui Stuart: “Am lovit 5 la antrenamentul de sambata si totusi ma simt distrat.” Raspunsul lui a fost “Secretul este in antrenamentul noroios”.
Raspunsul lui nu doar ca m-a inspirat sa merg pe teren si sa mai lovesc cateva mingi, ci si sa scriu articolul saptamanal, care m-a dus de data asta la Ben Hogan. Singurul secret al miscarilor sale din golf erau inspirate de ceea ce mi-a zis si prietenul meu. |”Secretul, fiule, este in antrenamentul noroios”, referindu-se la noroiul din practicile de pe teren si la momentul mortii lui William Benjamin Hogan, in vinerea de 25 iulie 1997, cand avea 84 ani, iar “secretul” lui a murit o data cu el.
Probabil asa a si vrut sa se intample, deoarece se potrivea secretului sau real: misticismul lui dual, privii sale scrutatoare de golfer, de deasupra liniei albe, aura sa protectiva din jurul cluburilor de golf peste care si-a pus numele ca om de afaceri.
Pentru jucatorii profesionisti de golf, mai tineri sau mai batrani, si desigur, pentru mine, el a fost dintotdeauna “Domnul Hogan”, datorita stilului sau de joc si a cluburilor pe care le-a proiectat. El era un maestru. Sam Snead spunea deseori ca ca singurul lucru pe care Ben Hogan il spunea pe teren era la primul tee si anume “ Bafta si esti departe”. Ceea ce noi, jucatorii profesionisti numim “turneu de golf”, este total opus a orice alt turneu de golf sau antrenement de golf, asa cum joaca elevii mei sambata la cursurile de la Lighthouse Golf Resort.
In “turneele de golf”, Domnul Hogan se inchidea intr-un cocon de concentrare si nu era niciodata dispus sa schimbe prea multe cuvinte cu ceilalti. La cei 1.74 si 70kg ale sale era cunoscut ca “Bantam Ben”, era un urias al jocului. El a creat efectul “power fade”, pe care imi place sa-l incerc uneori, el a analizat, asemenea unui cercetator nuclear, modul in care o minge de golf poate fi lovita. Cand Gary Player l-a intrebat o data pe Domnul Hogan despre pozitia corecta a mainilor inainte de balansarea pe spate, nimeni nu ar fi indraznit sa il intrebe ceva pe profesionistul sud african, insa Domnul Hogan, i-a raspuns printr-o intrebare: “Ce crose folosesti acum?”
“Dunlop,” i-a raspuns Gary Player.
“Atunci intreaba-l pe domnul Dunlop.”
Asa cum Jack Nicklaus si Bobby Jones erau zei pe vremea lor, multi dintre contemporanii lui Hogan il considera un excelent jucator din istorie, iar pentru mine, el va fi intotdeauna cel mai bun. L-am vazut pe Jack Nicklaus privind tactica de joc a Domnului Hogan, insa nu l-am vazut vreodata pe Domnul Hogan observandu-l pe Nicklaus.
Un prieten de-al meu mi-a povestit despre intalnirea sa cu Domnul Hogan. Acesta i-ar fi scuturat putin mana cand l-a salutat (cunosc limbajul corpului Domnului Hogan) si l-a intrebat cu ce se ocupa, iar prietenul meu i-a zis “Sunt jucator profesionist de golf”. Domnul Hogan l-a privit direct in ochi si i-a zis: “Arata-mi mainile tale”. Prietenul meu si-a desfacut palmele si i le-a aratat, iar Domnul Hogan l-a intrebat “Unde sunt bataturile din palme? Nu vad vreuna, nu esti jucator profesionist.” De fapt, prietenul meu nu juca atat de des golf, lovea doar minimul de 800 de mingi pe zi.
Domnul Hogan este singurul golfer care a castigat turneele de Master, US Open si British Open in acelasi an, in 1953. A castigat 63 de turnee PGA, din care 9 majore si topul meciurilor sale au fost in anii ‘40, dar nu a mai avut sansa sa joace alte 20 de turnee majore, din cauza stagiului militar de la Fortele Aeriene Armate din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In 1950 insa, castiga US Open la Merion, pentru a patra oara. “Merion a fost cel mai important”, a marturisit el cativa ani mai tarziu, “pentru ca am demonstrat ca inca pot castiga”. Cerea perfectiunea in orice facea si asta e o calitate importanta pentru orice creator de crose si designer, deoarece intotdeauna se cauta echipamentele de golf perfecte. Inainte de unul dintre turneele US Open a primit cateva mingi de golf, pe care le-a inspectat atent, cu o lupa.
“Cateva dintre aceste mingi au prea multa vopsea in denivelari”, a explicat el.
Cand turneul Senior PGA Tour a inceput, el inca mai juca ocazional, dar niciodata nu a jucat intr-un turneu de seniori. Dupa cum avea sa spuna “Sunt singurul judecator al standardelor mele”. Daca Domnul Hogan nu putea juca la cel mai bun nivel al sau, atunci nu juca deloc.
Standardele sale au creat acel aer misterios care il definea. Pentru mine, va fi mereu cel mai bun jucator de golf din istorie.
Comentarii